Cercetarea sociologică a patrimonoului imaterial rom – „Reprezentări și stil de viață în comunitățile rome”
„Țiganii nu sunt, aprioric, din născare, cu nimic inferior altor etnii. „Handicapul”, diferența se creează pe parcurs, din cauza lipsei de educație, de instruire, de modelare – care, la rândul lor, au motivații adânci.” – George Pruteanu
Stereotipurile măsurate de sondajele de opinie și de studiile sociologice ne arată că două treimi dintre români consideră că romii comit cele mai multe infracțiuni, iar o treime crede că romii vor reprezenta un pericol pentru țară și pentru societate. Sub eticheta pe care le-o aplică majoritatea românilor, aceea de hoți, criminali, tâlhari și în general de firi violente, rasismul este resimțit de populația romă ca o „cruce” istorică, ancestrală pe care trebuie s-o poarte.
Romii se confruntă, pe lângă rasism, cu excluderea de pe piața muncii, sărăcirea accentuată, emigrarea, accesul la locuri de muncă sezoniere, discriminare și segregare etnică.
(A. MACEDONSKI)
Ţiganii merg fără-ncetare-
Nu ştiu nici ei când au pornit,
Dar se tot duc necontenit,
Împinşi de-o vecinică chemare.
Cu galbeni ochi pierduţi în zare,-
De când se ştiu s-au pomenit-
Ţiganii merg fără-ncetare:
Nu ştiu nici ei când au pornit.
Mereu ţigani, cu mic, cu mare,
Au tot născut şi-au tot murit –
Şi tot spre visul ne-mplinit,
Răpiţi de-aceeaşi aiurare,
Ţiganii merg fără-ncetare.
Prin alegerea acestei teme am fost motivați așadar să facem cunoscute în rândul populației majoritare o parte din cultura romă, din felul în care romii înțeleg și trăiesc viața, în încercarea de a diminua stereotipurile adânc înrădăcinate în mentalul colectiv cu care aceștia se confruntă, stereotipuri transmise din generație în generație nu de românii care trăiesc laolaltă cu romii, ci de cei care poate nu au interacționat vreodată direct cu aceștia.Cercetarea a fost realizată în 10 comunități din zona de stepă a României cu populație romă semnificativă (Andrășești, Căzănești, Traian, Slobozia din județul Ialomița, Cernica din județul Ilfov, Dragalina din județul Călărași, Berteștii de Jos și Viziru din județul Brăila, Padina și Rușețu din județul Buzău), participând un număr de 200 de persoane de etnie romă; produsul final publicat într-o broșură are o funcție complementară filmului realizat de asemenea în cadrul proiectului.În cadrul activității de cercetare de teren au fost culese și inventariate elemente de cultură identitară relevante legate de reprezentările și stilul de viață din comunitățile rome, ca elemente definitorii ale patrimoniului cultural imaterial rom, folosindu-se instrumente și metodologii specifice cercetărilor sociologice pentru a garanta acuratețea informațiilor culese.Toate informațiile culese din teren referitoare la reprezentările și stilul de viață al romilor au fost valorificate prin realizarea și tipărirea cercetării sociologice intitulate „Reprezentări și stil de viață în comunitățile rome din zona de stepă a României”, care poate fi accesată aici.
Concluziile cercetării sociologice
Nu este deloc ușor de dat un răspuns la întrebarea „Câtă tradiție și câtă modernitate în comunitățile de romi?”. Fiind un grup etnic divers și neomoge, romii sunt prinși cumva la mijloc între o tradiție care dispare pe zi ce trece și elementele de modernitate care încetul cu încetul și-au găsit și ele loc în viața de zi cu zi.
În cercetarea sociologică pe care am întreprins-o în cadrul proiectului „Romii de stepă – o poveste despre trecut și drumuri către modernitate” am radiografiat zece comunități de romi din zona de stepă din punctul de vedere al elementelor de cultură identitară relevante, legate de reprezentările și stilul de viață ca elemente definitorii ale patrimoniului cultural imaterial rom, în încercarea de a vedea cum folosim elementele de modernitate pentru a păstra totuși și tradiția.
Am identificat astfel două mari tipuri de comunități de romi: comunitățile tradiționale și comunitățile romanizate, acestea din urmă fiind mai preponderente decât primele.
În cele două comunități tradiționale (Andrășești și Căzănești din județul Ialomița) s-au păstrat și astăzi o parte dintre tradițiile străvechi, transmise din generație în generație; aici regăsim încă portul specific, mai ales la femei, care nu au renunțat la stilul propriu: fustele lungi plisate și cât mai viu colorate, părul împletit în cozi și neapărat baticul pe care îl folosesc toate femeile măritate. Aici toți romii vorbesc limba romani, chiar dacă toți vorbesc, desigur, și limba română. De asemenea, un alt element specific al culturii rome – aurul încă mai poate fi găsit în toate familiile de romi, indiferent cât ar fi de sărace.
În celelalte opt comunități pe care le-am cercetat (Slobozia și Traian din județul Ialomița, Dragalina din județul Călărași, Padina și Rușețu din județul Buzău, Berteștii de Jos și Viziru din județul Brăila și Cernica din județul Ilfov) cei mai mulți dintre romi s-au adaptat traiului modern, fiind asimilați de majoritate: ei chiar recunosc fățiș că nu mai păstrează tradițiile, autointitulându-se „țigani romanizați” sau „țigani pârâți”. Cei mai mulți dintre ei au mașini personale, telefoane mobile și conturi pe rețelele de socializare, primul semn de adaptare la modernitate.
